Acum câteva zile, Eugen m-a rugat să scriu un guest post pe acest blog. În prima fază, bineînţeles că m-am simţit all warm and fluffy inside (e primul meu guest post, ştiaţi?), după care s-au aprins beculeţele de alarmă. Mainly, pentru că multe din posturile de aici se referă la chestii IT. Ce să caut eu aici - mai ales în contextul în care sunt destul de IT challenged? Nu-i bai, a zis Eugen, nu-i nevoie să scrii despre chestii tehnice. A, nu? Păi bine, în cazul ăsta o să scriu despre.. errr.. despre…

Şi uite aşa, prin diverse asociaţii de idei în cadrul unui brainstorming efectuat doar de propria-mi persoană, am ajuns la concluzia că tot despre chestii tehnice ar trebui să scriu - diferenţa fiind de perspectivă. Dacă Eugen scrie ca un veritabil insider, în cele ce urmează veţi avea ocazia să reflectaţi la opinia cuiva care nu-i insider, dar parcă nici luser n-ar fi. Dacă aş scrie chick-lit, aş denumi articolul la modul “aventurile unei blonde în lumea chestiilor complicate cu fire şi butoane”. Din fericire, nu scriu chick-lit şi nici nu vă desconsider atât de mult, aşa că am să renunţ la titlu, păstrând totuşi ideea.

Sunt blondă şi sunt IT challenged, deci. N-ar trebui să fiu nici una, nici alta. În primul rând, pentru că, natural vorbind, sunt şatenă - culoarea actuală a părului meu este un fel de camuflaj. În al doilea rând, pentru că totuşi am învăţat opt ani de zile într-un colegiu naţional de informatică. În ultimii patru ani chiar am avut undeva între şase şi opt ore de informatică pe săptămână. Şi atunci?

Explicaţia e destul de banală, şi anume că la liceu nu am învăţat mai nimic de utilitate imediată, gen.. nu ştiu, hardware stuff de exemplu. Să ştiu şi eu să înlocuiesc o sursă sau să mă descurc atunci când vreau să mai instalez un hdd (OK, asta ştiu să fac, dar am învăţat singură). Nu. Noi am făcut programare. În C++. Care a fost foarte faină şi foarte OK, dar nu m-a transformat într-un tech-wiz. Şi nici măcar de asta n-am făcut la cine ştie ce nivel. Doar the usual “testaţi dacă un număr este prim” thingies. Mă rog.

Ştiu că voi, the techies, aţi învăţat cam totul pe cont propriu. Şi mi-aş fi dorit şi eu să o fac, dar n-am avut timpul fizic, având în vedere că am fost implicată în destul de multe proiecte completely non-tech related. Deşi oameni care au vrut să mă înveţe au fost destui. Însă a fost mai comod să flutur din gene şi să rog frumos oameni care ştiu despre ce e vorba să mă ajute. Până acum, am trei zâni buni (aşa le spun, da) care mă ajută de câte ori am probleme în lumea asta mult prea tehnologizată. Şi e atâââât de bine!

În loc de concluzie, voi dezvălui şi scopul acestui post, şi anume de a arăta lumii întregi de la cine şi de ce va primi Eugen (unul din zânii meu buni, v-aţi dat deja seama) una din multele lăzi de bere pe care le are promise.

Promoveaza-ti si tu articolele folosind Blogoree.ro Bligg!

No related posts.